RETROSPECTIVA ISTORICA
Cel mai vechi locuitor si primul
rege conform traditiei, a fost Inopion,
fiul lui Dionissos sau Thisseus
si al Ariadnei, el fiind cel care venind
din Creta i-a
invatat pe localnici cum sa creasca vii.
Numele Chios vine de la Chiona,
fiica lui Inopion. Dupa spusele lui Ion,
numele vine de la Hios, fiul lui
Neptun, la nasterea caruia, a cazut prea
multa zapada (hioni) pe insula.
O
a treia istorisire apartinand istoricului Isidoros,
numele Chios vine de la Fenicieni
si, in
limba siriana inseamna "mastic".
Insula a mai avut si alte
nume de-alungul timpului , cum ar
fi Pitioussa (datorita abundentei pinilor), Makris
datorita lungimii insulei (Makri =
lung), Aethalea (numele vulcanului
) si Ofioussa (datorita
serpilor = ofis ). Lucrarile arheologice (la Ag. Galas
si Emporios)
dovedesc ca insula a fost locuita inca din 6.000
I.H.
Legat de orasul Chios
exista dovezi mai noi decat prima colonizare ioniana
cand acestia pornind de la mica asezare Chios,
aproximativ 1000 I.H.,
au dezvoltat-o astfel
devenind unul din cele mai mari orase ale antichitatii.
Locuitorii insulei au obtinut profit datorita comertului maritim,
dar si datorita produselor proprii insulei.
Masticul unic in aceasta zona nu a fost insa singura sursa de venit.
In secolul
al-16-lea Chios
era un oras mare, populatia atingand aproximativ 60.000
-80.000 fara a mai pune la socoteala numarul sclavilor.
Cand Chios
a devenit un membru al aliantei Ateniene ,
era un oras liber si auto-guvernat.
Inainte de izbucnirea razboiului Peloponesian, a avut
parte de 5 ani de pace si prosperitate. Orasul a fost
reconstruit dupa ce a fost distrus iar locuitorii au pus
accentul pe flota maritima, comert,
au dezvoltat infrastructura astfel obtinand o situatie economica
deosebita.
Athineos mentiona ca
locuitorii insulei erau faimosi pentru
ingeniozitatea lor in arta culinara. Thoukidides
ii caracteriza pe acestia ca fiind printre "cei mai
bogati dintre greci" si lauda sistemul
lor politic.
In timpul razboiului Peloponezian
, locuitorii insulei au luptat alaturi de atenieni.
Dupa ce au fost invinsi in Sicilia,
s-au retras si i-au sustinut pe spartani.
Spartanii au
impus "dekarhia" (zece tirani)
si un unic conducator, astfel Chios-ul
cunoaste o noua perioada dominata de viciile si violenta ce insotesc un regim
tiranic. Au pierdut toata flota maritima,
care acum apartinea Spartei.
Insularii
au regretat foarte mult faptul ca nu i-au sustinut pe atenieni.
Declinul financiar al Greciei care a avut
loc din secolul al-7-lea pana in
sec. al-10-lea,
a afectat Chios-ul deasemenea.
Insa dupa aceasta perioanda lucrurile au inceput sa revina la
normal.
Ocupatia genoveza din 1346
a marcat inceputul unei noi ere.
Din anul 1566 noii ocupanti,
turcii, i-au inlocuit pe genovezi.
Ocupatia turceasca a durat 350 ani (1566 -1912).
In 1821, in Grecia
a inceput revolutia impotriva Imperiului
Otoman. Dupa 400
ani de sclavagie in tara mama, grecii
si-au adunat fortele si au luptat pentru independenta. In
acest timp Chios-ul nu a participat la
miscarea revolutionara. Ei erau un popor pasnic care isi
devotau viata cultivarii mastic-ului. Acest produs a fost
vandut in principal sultanului iar datorita acestui fapt in aceasta zona sclavia
a fost mai "usoara" si au primit
mai multe privilegii.
Desi locuitorii Chios-ului
aveau numeroase privilegii ei erau mandri de nationalitatea lor si s-au
razvratit impotriva stapanirii otomane. In
martie 1822, Likourgos Logothetis, din Samos,
a condus o armata de 2,500 oameni si au
cucerit garnizoanele turcesti.
Cand sultanul a aflat de rebeliunea
locuitorilor insulei, a cerut comandantului Kara-Ali si
flotei, sa invadeze Chios-ul
sa ii pedepseasca pe locuitori. Kara-Ali
a debarcat
7,000 de soldati
si a masacrat o multime de oameni.
Nu
numai ca locuitorii insulei Chios au
suferit de pe urma armatei lui Kara-Ali
insa au suferit numeroase pedepse
din partea armatei care a venit din Asia Mica.
Intr-o scurta
perioada de timp o catastrofa a lovit frumoasa insula a marii
Egee locuitorii fiind macelariti sau luati prizonieri
si vanduti ca sclavi.
Dintr-un total de 100,000 greci,
numai
40,000 au reusit sa fuga in insulele vecine sau sa se ascunda in
munti.
Cei care au reusit sa fuga si sa se ascunda in
munti au fost nevoiti sa paraseasca insula. La sfarsitul
lunii august populatia insulei a ajuns sa numere 3,000
locuitori.
Vestea macelului a ajuns in scurt timp in
toate partile Greciei si in tarile europene vecine. Numai atunci au inteles natiunile lumii necesitatea si
justificarea crearii
unei Grecii independente de Imperiul Otoman. Desi nu au
reusit sa opreasca distrugerea insulei si a macelului condus de
Kara-Ali, grecii au planuit sa se razbune. Conducatorul acestei campanii a fost Constandinos Kanaris,
comandant maritim, originar de pe insula Psara.
Flota inamica, dupa
ce a distrus insula Chios, inca mai era ancorata in
portul insulei. Sarbatorile musulmane au coincis ca data
cu distrugerea Chios-ului. Comandantul otoman si
marinarii au ramas pe nave sa petreaca sarbatorile.
Desi in martie 1881 un cutremur a
transformat totul in ruine dupa un an,4 iunie 1882,
Kanari impreuna cu un alt comandant naval, Pipino,
au ridicat ancorele din insula Psara. Karani
a inconjurat flota lui Kara-Ali si Pipino
a inconjurat flota inferioara. Dupa ce au
ancorat navele si le-au dat foc, au parasit navele in
barci de salvare si s-au intors la tarm.
Flota inamica a observat
navele arzand din flota lui Pipino si au
ajuns la timp sa stinga focul.
Desi flota lui Kanaris era toata in
flacari, navele otomane au luat si ele foc si au inceput sa explodeze ca
artificii. Victoria a costat
vietile a 1600
marinari.
Aceasta victorie
incurajatoare a sporit entuziasmul grecilor in lupta pentru independenta si au
continuat sa lupte cu zel si convingere pentru independenta.
In contextul razboiului balcanic din 11
noiembrie 1912, Chios
este liber in sfarsit si mentine legaturi cu celelalte orase
grecesti.
Chios a fost din nou sub ocupatie straina in 4
mai 1941 cand a
fost cucerita de germani. Ocupatia germana
a luat sfarsit in 10 Septembrie 1944
insa pana atunci locuitorii insulei au rezistat eroic tuturor
nedreptatilor.
